Supuși
Cu privirea închinată străbatem pas cu pas anii amorfi
Și ipocrit îi zâmbim superiorului.
Se scurge pe craniu supunerea naivă,
Iar limba se frământă să spună ce-o să simtă.
Dar n-o face...
Algia te rotește departe de alți robi,
Căutând ca în minus să te încarce.
Mai departe, pas cu pas lungești căderea.
De ce?
poezie de Maria Neski (22 iulie 2021)
Adăugat de Maria Neski

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.