Din spital,la Tropice
Sala gemea de boală prelungită
Izolată acasă de sărăcie și frică;
După birouri, fețe aspre, cu ecusoane întoarse
Consultă trupuri amorfe și stoarse.
Eram chiar eu acolo, pe fotolii de plastic,
Numărând banii ce ies din elastic.
Din urmă, internarea reiese din hârtii
Parafate cu bancnote de mult-iubiții doctori.
Am vene subtile, buzele albite,
Iar în braț, instrumente fanteziste.
Pielea emană doctorîi. Leșin.
Noi sperăm în taină că o să mai ieșim.
În gând pătrunde ceață de lămâi și portocale,
Visând că suntem la tropice.
La opt ore, serul mă adoarme,
Uitând că la mine, nimeni nu vine...
2021,05 august
poezie de Maria Neski (5 august 2021)
Adăugat de Maria Neski
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.