Să-ți cern curatul chip...
ești mai senină ca un gând senin
și ochii tăi ascut orice gândire...
din alb către verzui ești o sclipire
ce fulgeră și taie flori de crin
când glasul tău se zbate-ntre a fi
mirabil scut și vânt de penitență
m-aș dezlega ușor de abstinență
și m-aș sălta în cețuri ori în gri
spirale triste zămislite-n nori
să-ți cern curatul chip în stropi de ploaie
și să cobor rapid să-mi intre-n pori
să-mi spele trupul... - apa să-mi jupoaie
orice relicvă că mai sunt azi om
și că te vreau atom după atom
sonet de Ionuț Popa (31 august 2008)
Adăugat de Ionuț Popa

Votează! | Copiază!
1 Simona [din public] a spus pe 23 decembrie 2008: |
| ..si amandoi vom invata-mpreuna ca iubirea-i cea mai puternica din slabiciuni... Frumoasa si profunda poezie...inaltatoare...Felicitari autorului! |