De când visez
Inima-mi e în corset de aur,
Până e ușa de tezaur,
Iar lumina ce veghează
Canarul și un motan de pază.
Mustăcios și cu pistoale,
Înarmat cu iatagane,
Furios și-atât de mare,
Nu-s speranțe de scăpare.
Ah! Dac-ai ști, privighetoare,
De când visez de aici să evadez,
Să zbor acolo-n crâng, să fiu cu tine
Și să mă-mbăt de-atâta fericire!
Duetul să-l cântăm seară de seară,
Cum cere biata inimioară!
sonet de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.