Pădurea retrezită
Aduceți mai aproape pădurea de foioase,
când umbrele-nserării ajung la-ntretăieri
de jurăminte false, pe la răscruci rămase
la margini de legendă, venind de nicăieri.
Atunci voi înțelege că undeva anume,
pe-o margine de doruri, fără a ști precis,
tu încă treci cu gândul hotarele postume
să-mi readuci o clipă de magic paradis.
De vei simți în suflet regretele tardive
venite peste gânduri cu lux de amintiri,
oprește-te o clipă să regăsești motive
din liniștea uitării să vii să mă inspiri.
Și-n dulcea neuitare a clipelor trăite,
cu sufletul la gură, pe margini de delir,
în nopțâȚile de vară, sosind pe negândite,
să îmi aduci în cuget vrăjitul elixir.
Din sfânta reverie de armonii întoarse
cu muzica rescrisă pe straniul portativ,
pădurea retrezită ne va juca doar farse
făcându-ne să credem că visu-i relativ.
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, ediția din 28.01.2019
Adăugat de ugalen
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre gânduri
- poezii despre viață
- poezii despre uitare
- poezii despre sfinți
- poezii despre reverie
- poezii despre relativitate
- poezii despre rai
- poezii despre păduri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.