Statuile

Statuile din parcuri trezite din tăcere
de răbufniri ascunse în soclul de granit
adună-n umbra nopţii trecutele mistere
pierdute pe aleea cu dale-n keramit.

Se îmbracă iar în haine croite cu migală
de mâna nevăzută a unui mag pribeag,
mânuitor de visuri prin sălile de gală
cu dansuri ajustate pe muchii de baltag.

Se-adună laolaltă, în clipa oportună,
să redeschidă dansul sub cerul de opal,
pe-aleile pavate, ţinându-se de mână,
perechi neobosite, să se cuprindă-n bal.

O, vremuri rătăcite, rămase-n neuitare! –
nemărginirea curge din ochii-nlăcrimaţi
tăiaţi cu dalta-n cruce, dar fără ezitare,
de Marele Maestru, la poale de Carpaţi.

poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de ugalen
Votează! | Copiază!