Înspre munți erau pâcle neclintite; Moldova curgea lin în soarele auriu într-o singuratate si-ntr-o liniste ca din veacuri; si câmpurile erau goale si drumu...
Înspre munți erau pâcle neclintite; Moldova curgea lin în soarele auriu într-o singuratate si-ntr-o liniste ca din veacuri; si
câmpurile erau goale si drumurile pustii în patru zări; iar călarețul pe cal pag parcă venea spre noi de demult, de pe departate tărâmuri.
Mihail Sadoveanu în Hanul Ancuței - Fântâna dintre plopi (1928)
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.