Soarele bătea pieziș în hanul Ancutei, scânteind geamurile zăbrelite. Lăutarii se sculasera din cotloanele lor si-si sticleau dintii; Ancuta cea sprâncenată ...
Soarele bătea pieziș în hanul Ancutei, scânteind geamurile zăbrelite. Lăutarii se sculasera din cotloanele lor si-si sticleau dintii; Ancuta cea sprâncenată atâța iar focul în covrul vechi de spuză; noi, gospodarii și căraușii din Țara-de-Sus, ne uitam numai cu coada ochiului la oalele goale înȘirate pe lânga proțapuri.
Mihail Sadoveanu în Hanul Ancuței - Fântâna dintre plopi (1928)
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.