Regizorul (către Femeie): Și tu, de ce tremuri ca o piftie? Îmi pare rău, n-am vrut să te sperii! Dar toate s-au întâmplat din vina ta! Eu nu înțeleg cum poate fi o femeie frumoasă atât de naivă. Să te seducă un zeu, un principe, un cavaler, treacă, meargă... Pe tine însă te duce de nas ultimul gropar! Câteva minciuni parfumate, și gata! Mergi după el, la groapă, cu ochii închiși... Tu, etern feminin! (Femeia plânge.) Și termină odată cu smiorcăiala! Atâta știi! Lacrimi și rimel! Rimel și lacrimi! Am pus în ființa ta tot ce-am găsit mai bun! Operă de artă am vrut să fii! Înger scoteam din tine, dacă în loc de sâni îți puneam aripi! Mă auzi? Tu ești matricea vieții, proasto! Alfa și omega.
replică din piesa de teatru Iarnă în Rai (Globalizare), scenariu de Valeriu Butulescu (2004)
Adăugat de Lucian Velea
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.În Biblioteca Citatepedia este disponibil pentru lectură textul integral.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.