Înțelesuri amare
Am fruntea pietrei,
înrourată-n tăcere. Rugă am rostit
pentru aceste înfloriri
baletând
în înțelesuri amare.
Ce zile faste mi-am ales
s-aștept iubire
pe false coridoare?
Ale cui sunt mâinile
și ochii acestui
chip tulburat?
Astăzi,
nici păsările,
nici ploile
nu mă mai recunosc
și... știi doar,
soră geamănă
le-am fost...
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.