Poate
Printre rădăcinile neatinse,
oasele îngerilor, miruiesc
tâmpla zbătându-se a izvoarelor.
Cuvântă în noi, cărările frigului.
Tămâia evocă iluminări
într-o explozie a simțurilor.
Conștiincios,
copilul adună ziua
în dulapul melancolic
cu lăstărișuri de salcie.
După vitralii,
unduiesc
psalmii uitați.
Vezi? Ochii căutători de lumină
stau la presat
păstrând rugăciunile din evanghelii...
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre îngeri, poezii despre simțuri, poezii despre religie, poezii despre ochi, poezii despre melancolie, poezii despre lumină sau poezii despre copilărie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.