Septembrie
Nimic nu m-a umilit mai mult
decât absența ta.
Timpul secătuit s-a prelins
printre pietre
în apa oglinzii.
De pe umerii mei au zburat în noapte
păsări speriate decupând în văzduh
sărutul împăcării.
Cu trufie mi-așez peste ochi
basma mătăsoasă.
Numai septembrie, calm
fără surâs
mi-a încruntat în suflet
drum alb spre sărbătorile
din tine.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.