Bucuria copiilor
Se-adună fulgi peste câmpie
Ca un covor imaculat,
În suflete fără păcat
Prinse ca într-o colivie.
De două zile ninge-ntruna
Și gerul aspru se resimte
Peste nostalgice cuvinte
Rostiri cuminți din totdeauna.
Privesc văzduh cernut de nori,
Și ce trist ar putea să fie...
Dar peste tot se-aud chemări
Între copii, la veselie.
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.