* * *
Mi-e silă de ace
sunt sătul de cearșafuri
și tuburi de drenaj
am obosit de fețe pe care nu le cunosc
acum cred că moartea-ncepe ca un vis
plin de râsetul iubitei mele
Azi viața privește c-un ochi nepăsător
scoțându-și pământul de sub unghii
cândva, trupu-mi era util
acum e floarea ce trebuie să ardă
ca pasărea plină de noroi
care vestește apusul prin ploaie...
poezie de Lucian Domșa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Lucian Domșa. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.