Începuturi
Cer de pergament, alb și rece,
Împresurat de nori, până-n zări,
Tulburător, ca-n adâncuri de mări,
De ce-mi ții ochii captivi
într-un anotimp ce va trece?...
Ramurile pomilor sunt copleșite de stele,
Pământul explodează de verde crud,
Și chiar dacă te privesc îndelung, te și aud
În toate ploile ce cad în șiraguri de perle;
Te simt și în vânt, ca un bătrân matelot,
Cum bate încet, întețindu-se iară,
Atunci când pământul îndrăznește să-ți ceară
Să-i descoperi adevăratul chip pastelat tot!
poezie de Alexandru Răduț (2021)
Adăugat de Andreea Stein
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Alexandru Răduț. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.