Psalm de primăvară
O, Doamne, când tăcerea mă deprimă,
Înmugurește-mi primăvara-n minte,
Căci nu mai cred în fremătarea primă
Și mă transfer, cu totul, în cuvinte.
Iubirea ta mirării fie-mi sită,
Să cern, în suflet, noaptea dintre stele,
Vorbirea de metafore ticsită
Și visele, de la un timp, rebele.
Eu nu mai cred în fremătarea crudă,
Lipsită de mister și fără boltă!
O mai păstrez duioasă paparudă!
Să-mbujoreze lirica revoltă.
Un secol se dilată-n scurta clipă,
Când, Doamne, Tu, îmi ești vecin și rimă
Și, cum gândirea-i pururea-n risipă,
Irigă-mă cu mierea ta sublimă!
poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.