Dansul timpului în clipe
Trag timpul înapoi dintre perdele...
Am apucat de lanțul unui ceas
Și clipa se transformă în tăcere
În ochiul gol de timpul meu, rămas.
M-am rătăcit în lumea din clepsidră
Căci timpul îmi era căzut pe jos...
Eram o amintire în firidă,
Dar ca un vis, măicuță, m-am întors.
Și am sorbit din timpuri minutarul,
Cum pleoapa-și soarbe lacrima cu zaț
Și-am înțeles ce iute trece anul
Cât noi sorbim din timpuri cu nesaț.
Timpul și-a dus povara printre umbre,
Purtând o cruce fără de-nțeles.
Pe noi, rugina vieții ne va duce,
Un vis, pe-un ultim drum în contrasens.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.