Suspin
Ascultă-mi suspinul
cresc în febră
ploaia nu se mai oprește
Carnea ta aduce viață
îți sorb respirația
sângele-mi scurge timpul
nu voi mai fi niciodată curat
Mi-ai hrănit trupul prin vene
viața prin șuvoaie
moartea este cine vrei tu
lasă-mă să intru
lumina se va stinge
doar când lacrimile tale
își vor revărsa preaplinul
Totul este pictat în rece
acum nu sunt deloc aici
iar când noaptea-mi va-nchide ochii
voi citi pe buzele tale
că astăzi nu e
nici măcar mâine...
poezie de Lucian Domșa
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.