* * *
Auzi cum se albește tâmpla
Unui mesteacăn înverzind
Și-un cuib uscat se face glastră
Luminii-n zori înmugurind?
De dorul firului de iarbă,
O stea căzută a doinit,
Pe-o frunză veștedă-n vâlcea,
Ea toată noaptea a plutit.
Și simți atingerea sfioasă,
Bătăi inimii ecou,
În cale-ți cum răsfiră norii,
Azur în ochi să porți din nou?
Hai, pune-ți într-o palmă mică
Surâsul doar pentru o zi,
Sărutul pus mai dinainte,
Poate un rid va netezi.
Că doar clipire a veșniciei
E o altă scurtă primăvară,
Răgaz visărilor și nu știm
Când ni-l va da ultima oară.
poezie de Mihaela Poduț Ienuțaș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mihaela Poduț Ienuțaș. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.