Din frunză rost
Sunt frunze care cresc cu dor
Din verde își pictează-naltul
Și se înalță în albastrul
La rând și cer și roș covor,
Sunt frunze care cresc tăcând
Șoptind iubirea-n adiere
Când luna trece în tăcere
Și răsăritu-i este gând,
Sunt frunze verzi când greu omătul
Stă să adoarmă foșnetul,
Semeț îndură frunza vântul
Căci rostul ei e verde-n Domnul.
poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ioana Cîrneanu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.