Frusina
(Poezie inspirată din povestea de viață a străbunicii mele, mama bunicului meu, care rămasă văduvă de tânără a crescut 5 băieți.)
Am crescut la sân și-n poale,
Cinci flăcăi... vădană fiind,
Aveam numai terci prin oale,
Și-l amestecam jelind...
Omul meu, sărmanul, fuse,
Nimicit de roți de tren,
Într-o zi de joi se duse,
Pe calea către Eden...
De-atunci lacrima, năpasta,
Mă căutau... Blestemate!
De parcă pe lumea asta,
Făcusem saci de păcate.
Rugam Cerul să mă țină,
Sănătoasă, să-i fac mari,
Și-mi spuneam: Haida, Frusină,
Încă poți crucea să-ți cari.
Deseori, făà de-ale gurii,
Se duceau să-nvețe carte,
Priveau poarta bătăturii,
Și oftau parte în parte.
Anii au trecut de-a valma,
Azi mi-e iarnă-n calendar,
Mi-e îmbătrânită palma,
Iar flăcăii mă văd rar.
Cu toții sunt duși prin țară,
Cu neveste și copii,
Eu încă-i aștept s-apară,
Din cinci, unul o veni...
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Andreea Văduva. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.