Vocea
O voce sublimă mă-ngână calm
Și o sclipire mi se-nvăluie, pretutindeni
Mă acaparează și-mi preia atenția ochilor
Și surprind o mișcare vioaie
Un amestec de libertate și plăcere
Și-mi aduce-n minte un sentiment nostalgic
Ce-mi măsoară diferențele actuale
Și cele de odinioară
Aștept și altă clipă
Pentru că o clipă bună
Poate genera și altele mai bune
Mă cuprinde o emoție a liniștii
Un susur vesel, dar neclar
Însă cât ar mai dura nu mai contează
Atâta timp, cât o clipă din prezent există
Căci oricât am dori..
Timpul nu poate rămâne la fel.
poezie de Liviu Drăghici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Liviu Drăghici. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.