* * *
Mâinile-mi sunt reci
sufletul se hrănește prin tine
tăcerea cântă o melodie fără sfârșit
plângând până vine dimineața
Lasă apa să curgă, femeie
golește pietrele
umple-mi plămânii cu focul iubirii
Într-un labirint de sentimente
se așterne un nou început
prin nuanțele zilelor îndepărtate
învelim ecourile
în mantia somnului de dup-amiază..
poezie de Lucian Domșa din Black metal
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre muzică
- poezii despre început
- poezii despre zile
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre somn
- poezii despre sfârșit
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.