Dansul frunzelor
În drumul meu spre infinit,
admir dansul frunzelor
și jocul lor neliniștit
care mă înconjoară colorându-mă-n
galben auriu, verde sau chiar negru.
da, jocul și dansul frunzelor
ce zburdă-n adierea vântului
formând colacii împletiți ai gândului
și unduirea corpului în spirală
care se înalță spre cerul violaceu
unind dansul frunzelor cu necunoscutul.
jucăușe frunze vestesc iubirea,
moartea răsucindu-se-n roți
da, roțile timpului, prezent, trecut și viitor
învelite-n pulberea iubirii nestinsă,
armonizâd puterea frunzelor zglobii
dansând
dansul nemuririi și al morții.
frunzele se aleargă-n zborul ordonat al fericirii,
formând punți muzicale și poduri cristaline
ce se unesc prin culoare, Lumină și fericire
creând vieți învârtite în spirala timpului
precum vântul răsucește timpul și viața.
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Constantina Gina Dumitrescu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.