Aș vrea...
Aș vrea să fiu un vânt prin nuc,
Aș vrea la tine să ajung,
Prin frunzele de trandafiri
Să pun petala din trecut
În brațele noastre și în nuc.
Aș vrea să fiu un vânt prin stele,
Să te cuprind mereu cu ele
Și să te strâng, să te sărut
Așa cum numai eu știu,
Copila mea și-a păcii pe Pământ.
Sunt vântul ce stă mereu în Soare
Și-alerg așa cum sufletul mi-o cere
Și răscolesc tot universul
Ca să ajung la tine, înger drag,
Dar misiunea mea nu s-a sfârșit
Aici, pe Pământul tău, Lumina mea,
Ești a păcii pe care-ai creat-o pentru viitor,
Așa cum ne-a dictat bunul Dumnezeu.
Aș vrea ca apele să le mișc
Și să le pun în suflete pierdute,
Să se întoarcă în viața iubirii înot,
Să lase-n urmă ura și dezastrul,
Căci numai cu inima curată
Păstrăm vântul din nuc și Soare
Ce ne veghează permanent,
Trecându-ne prin gaura cheii,
Făcându-ne mai înțelepți.
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Constantina Gina Dumitrescu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.