Eu însămi sunt viaţă, viaţa trăind

Un pur Sânge Arab prin deşertul arid,
un căluţ de mare încastrat în nisip,
o zi ploioasă cu soare-n arhetip,
un mandarin japonez
şi-o narcisă galbenă prinsă-n valsul vienez...
Sub cerul flămând, o rândunică singurică dansând,
maci-străjeri pe marginea drumului sângerând,
biserici cu mâinile înălţate spre cer,
un motan pe acoperiş şi-un pat îmbrăcat în mister...
Un zâmbet strălucitor pe chipul unui trecător,
sunetul sacadat al ploii şi-o lumină diamantină-n rozalii,
flori albe din atimemorii şi haine negre-n funeralii,
cântatul cocoşului la naşterea zorilor,
un curcubeu râzând peste verdeaţa zidurilor...
*
Milioane de forme, culori, parfumuri şi gusturi
mă cuprind ducându-mă-n centrul vieţii,
în cercul perfect, parfumat de regina-nopţii
unde-ntunericul se stinge în pragul dimineţii
zburând printre imagini de vise,
fantastice şi ireale candele aprinse...
Privirea-mi se-opreşte pe orice lucru,
lumea-şi expune culorile în imponent amfiteatru,
inima se trezeşte-n poala primăverii,
dulce pomadă-i căldura verii,
masa-i ticsită de roadele toamnei
şi-n iarnă străluceşte de alb universul.
Gândul neobosit aleargă fără ezitare
ca răul ce coboară din stâncă pân' la mare,
se aprinde ca vreascurile-n foc
făcând descântece pentru noroc.
E viaţa ce-mi curge prin vene şi gânduri,
eu însămi sunt viaţă, viaţa trăind,
las trecerea-mi printre albele versuri
şi-un bob de nisip în cerc strălucind.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!