Sonetul 132
Mi-e drag de ochii tăi, le simt privirea
Atunci când tu mă chinui nefiresc,
Cerniți cum sunt, jelesc amar iubirea
Și-n suferință mă compătimesc.
Dar nici măcar al dimineții soare
Pe cerul gri nu e mai luminat,
Nici steaua serii nu-i mai lucitoare
După apus, când s-a întunecat,
Decât e ochiul tău care jelește;
O! Dac-ar fi și inima la fel
Să mă bocească, c-așa slava-ți crește,
Să-ți fie milă de-un amic fidel,
Eu aș jura că negrul e frumos
Și că-i urât tot ce e luminos.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "Othello. Othello Moor of Venice" de William Shakespeare este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.