Sonetul 128
O! Cât de des tu muzica mi-o cânți
Pe-acel lemn sfânt, care răsună blând
Sub degetele tale, și mă încânți
Când corzile i le lovești pe rând.
Și-atunci pe clapa mică sunt gelos,
Căci ea sărută dulce mâna ta
Și-n loc cu gura mea s-o simt duios
Lâng-acel lemn timidă ea va sta.
S-o gâdili astfel tare și-ar dori
Cu clapele ar face schimb cu zor
Când degetele tale lungi și vii
Le fac să sune atât de încântător.
Dar dacă clapa te dorește rău
Dă-i degetul, mie, sărutul tău.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.