Sonetul 95
Un chip frumos rușinii-i dai pe lume
Ce, ca rugina rozei parfumate,
Pătează ce-i frumos în al tău nume;
Și tu pari dulce, însă ai păcate.
Iar cine viața ta o povestește
Vorbind lasciv de-a ta destrăbălare
Nu te-njosește, ci te preamărește;
Parc-ar rosti o binecuvântare.
Și-acele vicii care sunt în tine
Sălășluiesc ca-n mândrele palate
Unde-al splendoarei văl astupă bine
Tot ce-i murdar și vezi lucruri curate.
În viață, dragul meu, tu chibzuiește
Prost folosită, lama se tocește.
sonet de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.