Sonetul 90
Deci poți să mă urăști oricând dorești;
Și-acum, când lumea-i împotriva mea,
Doboară-mă, necazul să-mi sporești,
Iar că mă pierzi, să n-ai inimă rea.
Și dacă am scăpat apoi de chin
Să nu vii pe la spate să m-ataci,
Căci dup-o noapte grea ar fi hain
Ca ziua în picioare să mă calci.
Dacă m-alungi, n-o face la final
După ce rele mici m-au săcâit,
Ci fii tu primul, ca să simt brutal
De la-nceput, cum soarta m-a lovit.
Jale mai mare nu este, socot,
Decât să știu că te-am pierdut de tot.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.