Sonetul 10
Pumnalul vorbei aspre-n piept pătrunde
Lovește crunt cu lama-i ticăloasă
Inima doare, rănile-s profunde
Și doar nefericire-n urmă lasă.
Moartea nu vine să își ia obolul,
Căci seva vieții încă e fierbinte
Și cel rănit își joacă astfel rolul
Părând a fi la fel ca înainte.
Trupul e teafăr, brațul e puternic
Chipul e mândru, zâmbetul nu piere,
Însă pumnalul a lovit netrebnic
Și sub glazură este numai fiere.
Rana trupească vrea tămăduire
Cea sufletească cere doar iubire.
poezie de Octavian Cocoș (7 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Octavian Cocoș. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.