Vârstă
Moartea, deși n-o văd, se ține-aproape, pusă pe rele,
Invidioasă pe-al optzecilea an al vieții mele.
Azi, i-aș da ultimii ani care mi-au mai rămas, binevoitor,
Pe unul din cei cincizeci care-au trecut cum trece-un nor.
Ah! Ea atinge tot ce există, nu stă pe A de B să îl distingă,
Dar, când îi propui un târg, refuză să-l atingă.
poezie de Walter Savage Landor, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.