- creștin
- Creștin este cel ce Îl imită pe Hristos: în cuvinte, în fapte, în gândire.
Creștin este cel ce Îl imită pe Hristos: în cuvinte, în fapte, în gândire.
definiție de Sfântul Ioan Scărarul
Adăugat de Lucian Velea
Votează! | Copiază!
Nu cunoaștem unde a fost publicat prima dată acest citat. Dacă știi, poți trimite o semnalare.
Nu este introdusă data nașterii pentru Sfântul Ioan Scărarul. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi citate despre creștinism, citate despre gânduri, citate despre cuvinte sau citate despre Iisus Hristos
1 Scurtu Sorin-Izvoras [din public] a spus pe 19 iunie 2014: |
| Creștin este cel ce ÎL TRĂIEȘTE pe CHRISTOS: în gândirwîn cuvinte, în fapte!!! |
2 Agamiță [din public] a spus pe 19 iunie 2014: |
| Ca să-l imite pe bune pe Iisus, creștinul adevărat ar trebui să stea pe cruce. Ia să vă văd, dolofanilor! Care dintre voi se oferă, voluntar, primul? |
3 Agamiță [din public] a spus pe 20 iunie 2014: |
| Ce liniște, dom'le! Ce lipsă de reacție! Toată iepurimea creștină s-a dat la fund! Nimeni nu crea pe cruce? Păi dacă acesta e creștinul, înseamnă că în România, singurul creștin adevărat este Mircea Băsescu, care a spălat picioarele lui Bercea Mondialu. Că doar n-o fi Preafericitul Daniel, care-și plimbă, fudul, osânza în limuzinele de lux ale Patriarhiei... |
4 Iulia Mirancea [utilizator înregistrat] a spus pe 20 iunie 2014: |
| Ah, cât entuziasm! Cât exces de zel, inutil! Nu faceți asta, sir! Vă rog, în numele prieteniei ce v-o port! Isus n-a spălat picioarele niciunui mafiot! Dacă vă referiți la vameșul (care, după aceea l-a urmat), mai recitiți, povestioara, ca să-i înțelegeți tâlcul: a iertat un slujbaș, reprezentant al statului(care-și făcea, de fapt, datoria)! Dar, atenție, n-a împărțit cu el vreun folos material! Dacă vă referiți la Maria Magdalena, de asemenea, a iertat-o, n-a făcut sex cu ea! Isus n-a aprobat, n-a încurajat, nu s-a încurcat, nu s-a împrietenit! Ci doar a exonerat (pe cei căzuți în prihană), a sugerat (calea cea dreaptă), a consolat (acolo unde remușcarea a înlocuit greșeala)! A iertat, a iertat, a iertat! Isus, cel iertător, candid, pur, să ierte pe toată lumea, pentru blasemie, sir! nimeni nu vrea pe cruce! Ba da, sir! Fiecare om poartă o cruce, mai mult sau mai puțin grea, după faptele lui sau ale înaintașilor lui! Important este să-i înțeleagă sensul apăsării și să nu dea cu ea de pământ! Să străbată cu ea Via Dolorosa și să o depună pe dealul Golgotei, la picioarele Mântuitorului! |
5 apostol bologa [utilizator înregistrat] a spus pe 20 iunie 2014: |
| S-a umflat înțelepciunea în tine, puicusorule. Mai este un bob zăbavă, și-ți crapă geniul în două. |
6 Agamiță [din public] a spus pe 20 iunie 2014: |
| Lady Iartă-mi excesul de zel, dar am văzut o hoardă de piromani încercând să incendieze ce-a mai rămas din Biblioteca din Alexandria (cea egipteană, nu a lui Liviu Dragnea) Atât de mult îi deranjează pe unii bipezi din secolul XXI opera și numele lui Aristotel. Am fost dur, Lady, dar să știi că disprețul meu pentru asemenea creaturi este total. Crucea de care tu vorbești o poartă fariseic și din pur interes. Față de Dumnezeu ei simt doar teamă. Bat mătănii non stop pentru că vor să se căpătuiască după moarte. Iisus este "iertător, candid, pur, dar adepții Lui sunt răzbunători și intoleranți. Povestea cu magii și măgărușul se pierde în spatele cruciadelor, al războiului de treizeci de ani, al celui de 100 de ani, al Inchiziției Sunt câțiva urmași ai lui Torquemada pe acest sait, care ar reaprinde rugurile medievale cu mare plăcere. Socotește câtă lume îl imită cu adevărat pe Hristos, (vorba Scărarului). E cel mai elocvent recensământ al creștinilor din România |
7 Iulia Mirancea [utilizator înregistrat] a spus pe 21 iunie 2014: |
| crucea de care tu, vorbești Sir, sir, sir, opriți-vă! Tăceți, o clipă, sir! Crucea de care eu vorbesc nu e cea pe care o sugerați, sir! Eu m-am referit la suferințele prin care, fiecare din noi, ne convine ori nu, trecem de-a lungul vieții! Mai citiți încă o dată ultimele fraze ale textului, și veți vedea diferența! Eu n-am nicio treabă cu nicio persoană la care faceți referire! Dumnezeul meu nu mă va judeca, desigur, pentru ce vor fi făcut alții cu sufletul, cu trupul, cu viața lor! Dar cred că m-ar putea întreba, dacă faptele mele bune sunt în alții! În cei cu care voi fi interacționat: oamenilor pe care El Însuși, special mi-i va fi scos în cale! Fapte bune înseamnă atitudine amabilă, în locul urei! |
8 Iulia Mirancea [utilizator înregistrat] a spus pe 22 iunie 2014: |
| Atitudine amabilă, în locul urei! Așa am spus! Asta am spus și, îmi pot susține spusele, cu o povestioară recentă (chiar acum două zile)! Mă-ntorceam acasă și, din cauza unui nesătul de taximetrist, am pierdut trenul de București! L-am dat pe la icoane (în gând), fiindcă, pentru a-mi stoarce cât mai mulți bănuți, m-a plimbat patruzeci de minute, în loc de douăzeci! Și trenul meu s-a dus! Fără mine! Știți ce a însemnat? Că n-am putut fi acolo, unde trebuia să fiu! Din cauza unui coate goale, care mi-a ieșit în cale, când nu trebuia! Oare? Nu, nu e deloc așa! Pe marțafoi, Dumnezeu însuși îl trimisese! Avusese nevoie de mine, în altă parte, adică, următorul tren! Căci, lângă mine, s-a așezat o doamnă, în vârstă rău (așa am crezut), posomorâtă și antipatică, îmbrăcată-n costum negru! Ba, m-a mai și deranjat: vorbea cât putea de tare la telefon (cred că s-auzea până la conductor) cu o voce de tenor! Pe urmă vecina mea a început să se smiorcăie, povestindu-i soru-si, necazurile sale! Și, ce să vezi? Să vezi și să nu crezi: în locul aversiunii mele, m-a prins, dintr-o dată, o milă adâncă, față de acea femeie necăjită! Și am simțit cum palma mea (mică) se ridică și trece de sus în jos, a mângâiere, peste brațul bine ascuns într-o mânecă de stofă, neagră! Mi-a mulțumit din ochi (căci gura-i era băgată-n telefon) ...! Pe urmă, am întrebat-o unele chestii și am încurajat-o să-mi povestească ce are pe suflet! Nu se mai îndura să coboare, deși ajunsese la destinație! Mai avea puțin și mă lua în brațe! Îți mulțumesc, taximetristule! Mi-ai oferit o lecție de viață! Datorită ție, am făcut un om ajuns la capătul puterii, să zâmbească și să vrea să mai trăiască, și să-și transporte crucea, până la picioarele Mântuitorului! Îți mulțumesc, Doamne că, în locul unei aversiuni stupide, nejustificate, în locul unei clipe fade, Tu mi-ai trimis șansa mea predilectă: plăcerea de a dărui o clipă din viața mea! |
9 Vanda Kiriacov [din public] a spus pe 23 iunie 2014: |
| Urii poate doamna, sau va referiti la ureea din eprubetele laboratoarelor? |
10 Iulia Mirancea [utilizator înregistrat] a spus pe 23 iunie 2014: |
| S.O.S.! Nu, doamnă! Nu la ureea din eprubetele vreunui laborator, făceam referire! Ferească-mă Sfântul Ion Scărarul! Ci la acea substanță volatilă, cu miros mai înțepător decât azotul, din eprubeta expresă a unui anumit suflet (ghici?)! Și la ureea-îngrășământ, a spiritelor culpabile! Atenție mare, la cuvintele de pe eticheta eprubetei dumneavoastră: neconținându-l pe Hristos, sunt un pericol iminent pentru cei din jur! |
11 Agamiță [din public] a spus pe 23 iunie 2014: |
| Între ură și ureee o deosebire sensibilă. |