Femeie
Când frumușica doamnă cade victimă propriei prostii
Și descoperă mult prea târziu că bărbații-înșeală,
Ce vrăji o mai pot elibera din cețuri și melancolii?
Ce arte-i pot spăla lacrimile și-a inimii acreală?
Singura soluție care-i rămâne de-a-și acoperi vina,
De-a ascunde de ochii lumii-acea rușine,-acea ocară,
De-a-l face pe iubit să-și înghită cu tot cu sâmbure măslina
Și să-și smulgă îndurerat inima din piept este... să moară.
poezie de Oliver Goldsmith, 1728-1774, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.