Sonetul 56
O, dragostea mea dulce, tu te-nviorează
Tăișul se tocește, foamea nu dispare
Chiar dacă azi mănânci și ea se temperează
Mâine va fi din nou la fel de arzătoare.
Așa că, dragul meu, chiar dacă azi privirea
Din ochii tăi flămânzi ți-o umpli cu de toate
Să mai privești și mâine, să nu te pierzi cu firea
Ca dragostea s-o împingi cu nepăsare-n moarte.
Lasă acest răgaz, ca un ocean să fie
Care desparte țărmuri, cu oameni logodiți,
Ce-n fiecare zi privesc cu nostalgie
Iubirea să se-ntoarcă, să fie fericiți.
Și-această separare e ca o iarnă grea,
De-aceea toată lumea să vină vara-ar vrea.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "Othello. Othello Moor of Venice" de William Shakespeare este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.