Și simt cum mă încearcă, în gânduri, nebunia
M-agăț cu disperare de unii oameni mari
Și-ncerc pe cât posibil să-ndepărtez prostia,
Dar, vai, pe zi ce trece, aceștia-s tot mai rari,
Și simt cum mă încearcă, în gânduri, nebunia.
La ce mai este bună o viață printre vii?
La cine să m-aștept să-mi prețuiască mintea?
Trăim ca niște păsări, orbind în colivii,
Și-n cântecul de jale, ne ignorăm sorgintea.
M-agăț cu disperare de cărți și le citesc,
Sperând ca dintre pagini să strige fericirea,
Și parcă-n cărți îmi vine de-a pururi să trăiesc,
Dar inima îmi spune c-acolo nu-i iubirea.
Tu spune-mi, Preamărite, ce este de făcut
Când inima și mintea se contrazic întruna?
Arată-mi, tu, răspunsul, că-n tine am crezut
Așa cum cred în Soare, când mă adoarme Luna.
M-agăț cu disperare de unii oameni mici
Și-ncerc pe cât posibil să le accept prostia,
Dar, vai, pe zi ce trece, aceștia-s inamici,
Și simt cum mă încearcă, în gânduri, nebunia.
poezie de Ionuț Caragea din Infectat cu iubire (2020)
Adăugat de Ionuț Caragea
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.