Când noi cu semeață bucurie
În față stă măreața Moarte,
Iar soarta noastră e în brațele ei tăcute, o cetate.
Când noi cu semeață bucurie ridicăm vinul vieții roșu
Pentru a soarbe adânc din strălucitoarea cupă lichidul mistic
Și extazul în întreaga-ne ființă, în carne și în sânge,
Moartea înclină capul și începe-încetișor a plânge.
poezie de Rainer Maria Rilke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.