Îmbrățișează-mă! Înțelegi câtă nevoie am de căldura aceasta a regasirii de sine? Nu vreau mai mult decât să-mi fii acasă. Într-un colț de lume mică și blândă...
Îmbrățișează-mă! Înțelegi câtă nevoie am de căldura aceasta a regasirii de sine? Nu vreau mai mult decât să-mi fii acasă. Într-un colț de lume mică și blândă, zugravit dezordonat în culorile fericirii, într-o ceașcă fierbinte de ceai, la margine de Noiembrie tăcut și plin de mistere. Mi-e sete de iubiri care nu rănesc, de suflete care vindecă prin trecerea lină în drumul hazardului. Mi-e foame de liniște, într-o aglomerație ostenitoare de străini orbi. Aș mușca din ea, până la rădăcina tulburărilor, cât să-i pot asimila înțelesul surd. Pe urmă m-aș împărți cu tine, fără intenții și interese ascunse. Sărăcia amintirilor crude să ne facă bogăți și simpli, într-un paradox al existenței umile.
Andreea Palasescu (13 noiembrie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.