Însetare
Dă-mi mijlocul, aleasa mea...
Ce foame fără saț, ne strigă?
Ce șarpe cuibărit în ea/
Ne-a-ncătușat într-o verigă?
Ce gând pe lume ne-ncăput.
Mi te-a trimis întâia oară
Din care plămădiri făcut
Să poarte alba ta povară?
Că, iată, m-am rugat stingher
Sfințirii sarbede și vane
Să pot să te ridic la cer
Numai cu aceste mâini sărmane;
Numai cu glasul meu de rob
Cu fumul sărac din vatră,
Cu mintea mea ce arde bob
De soare scăpătat în piatră...
Mă blestem singur fericit/
De-o bucurie atât de crudă
Și mă urăsc că te-am găsit
Cu gândurile mele rudă.
poezie celebră de Ștefan Ciubotărașu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre gânduri
- poezii despre șerpi
- poezii despre sărăcie
- poezii despre rude
- poezii despre mâini
- poezii despre fum
- poezii despre fericire
- poezii despre bucurie
- poezii despre alb
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.