Basm
Umbra mea, pe unde treci,
Singură cu luna,
Zice plopul cânt de veci,
Basm de totdeauna.
Fă-ne iar tăcuți și mici,
Lângă tâmpla veche
... Dragostele noastre-aici
S'au legat pereche...
Peste visul îndelung
Noaptea'i apă lină
Stelele, spre noi, împung
Deget de lumină.
Cad de sus, ca niște ploi,
Cetinile joase;
Mâna lor, mătăsuri moi
Coase și descoase.
Vremea cere multe vămi,
Vremea mi te fură;
Dă-mi acum, iubito, dă-mi
Gură după gură.
Cerul, greu de frumuseți,
Fă-l fântână-adâncă,
Ochii să s'adape beți,
Încă... încă... încă...
Pomi or fremăta privind
Chipul lunii, ciuntul.
Apele călătorind,
Joace de-amăruntul;
S'or întoarce și opri
Gândurile'n voe.
Drumul meu pe unde-o fi?...
Calea ta'ncotro e?...
poezie celebră de Ștefan Ciubotărașu din "Însemnări ieșene", Anul I, nr. 23, 1 decembrie 1936, p. 437-438
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.