Minte și inimă
suntem inexplicabil de singuri,
pentru totdeauna singuri,
așa a fost planificat
să fie,
niciodată nu s-a dorit
ca lucrurile să fie altminteri
iar când va începe
lupta cu moartea
ultimul lucru pe care vreau să-l văd
este
un cerc de fețe omenești
aplecat deasupra mea
mai bine să se afle acolo
doar vechii mei prieteni
și zidurile sinelui meu.
am fost adeseori singur, dar rar
însingurat,
mi-am potolit setea
la fântâna
sinelui meu,
iar vinul a fost bun,
cel mai bun pe care l-aș fi putut avea,
iar în noaptea asta
stând,
privind în beznă,
înțeleg în sfârșit
întunericul și
lumina și tot ce se află
între ele.
pacea minții și-a inimii
sosește
când acceptăm ceea ce
este:
fiind născuți
în această
viață ciudată,
trebuie să acceptăm
pariul pierdut
și zilele pierdute
și să găsim un pic de mulțumire
în plăcerea de
a le lăsa pe toate
în urmă.
bea din fântâna
sinelui tău,
nu plânge pentru mine.
citește ce-am scris,
apoi
uită
totul.
bea din fântâna
sinelui tău
și începe
totul iarăși de la capăt.
poezie celebră de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.