Și realitatea visează
Să-mi fie cu iertare,
Că te-am visat doar jumătate,
Am nevoie de o lungă hibernare,
Să ajung imaginea din realitate,
Ca de sticlă-s acei doi picuri,
Care stau și se privesc,
Și-au dat și foc la scuturi,
Nu știu de visează sau trăiesc.
Nici munți, dealuri ori câmpii,
Sau chiar și marea-nvălurată,
Nu te ajută să descrii,
Peisaje dintr-o cameră întunecată.
Este poate cazul singular,
Când visu-i gelos pe realitate,
Căci el are rolul de coșmar,
Când realitatea visează departe.
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (4 noiembrie 2020)
Adăugat de Iustin Miron
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.