Luna pogorâse pe rochia ta
Luna pogorâse pe rochia ta,
Luceafărul ți se clătina pe creștet.
Cine a sfâșiat luna, cine?
Cine a stins luceafărul, cine?
Când treceai, daliile zâmbeau,
Când treceai, casele își deschideau porțile.
Ieri fremătau încă pădurile,
Casele și-au tras peste ochi obloanele grele.
poezie celebră de Zaharia Stancu (1940)
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.