Poate că de asta, in noaptea Ajunului, găndul, în marea lui singurătate, se întoarce cu viaţa înspre cânii duşi. Căci scrisul nu-i decât lupta cu moartea şi...

Poate că de asta, in noaptea Ajunului, găndul, în marea lui singurătate, se întoarce cu viaţa înspre cânii duşi.
Căci scrisul nu-i decât lupta cu moartea şi uneori victorie asupra ei. Şi nimic nu moare mai deplin în mintea omului decăt prietenul câne, mereu alături de noi cu sincera lui coada care e a inimii, şi transparenţii lui ochi în care e pruncia sufletului.
Cânele e un înger al omului, care n-are nici slava serafimilor, nici glasul heruvimilor, nici taina nevăzutelor.
Biet câne!
Glasul cui a spus: biet om?

Ionel Teodoreanu în Întoarcerea în timp
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!