E ultima seară, iubite
E ultima seară, iubite,
Pleca-vom tăcuți pe alt drum
Să scriem versetul postum
În cartea cu slove cernite.
E seara în care tăcerea
Se mistuie-n fum de țigară,
Să urle ar vrea, să o doară,
Cu lacrimi să-și stingă durerea.
Iubite, e seara în care
Povești nu mai știm să rostim,
Cu vorbe absurde mânjim
Orgolii... sentințe amare
Prea lesne, prea aprig rănite...
Pleca-voi prin bezne în noapte...
Și seara o simt prea departe,
Și nu-ți mai pot spune,, iubite"...
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.