Subit
Se izbucnise piatra în praf și pulberi fine
iar cerul se tăiase în două înspre jos
și soarele din infinit spre infinime
răgea - umbros
Salut, murim!
În timpul ăsta scurt
cât eu te strig, cât tu mă strigi
și încă ne mai răsucim,
atâta-ți spun, atâta-mi zici:
Salut, murim!
poezie celebră de Nichita Stănescu din "Scânteia tineretului", supliment literar-artistic, nr. 47 din 15 august 1982
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.