Faraonii de carton

O să stau în calea voastră
Şi-o să vreau să vă văd moaca
Când sicriul umpleţi, mândri,
Şi o să vă bată toaca...

Voi n-o să mai vedeţi asta
Dar văd eu şi e de-ajuns,
Să simt răzbunarea sorţii
E aşa... de nepătruns...

Când v-a luat din viaţă, dracu',
Cu-al lui rânjet, unic, sadic
Eraţi mari şi tari şi unici
Şi scutiţi de rău, sporadic...

Aveaţi bani, femei şi faimă
Şi afaceri, secretare,
Care pentr-un biet salariu
Vă pupau şi pe... picioare.

Dintr-un telefon şi-o vorbă
Schimbaţi oameni grei, miniştri
Vă credeaţi stăpânii lumii
Bieţi neaveniţi iluştri...

Aţi crezut c-o să vă ţină
Veşnic faima de baroni
Vă lipsea doar piramida
Şi titlul de faraoni.

Vi s-a spulberat tot ştaiful
Aţi murit... la revedere!
Mergeţi în pământul care
Vă va trece la scădere.

Veţi ajunge-n scurtă vreme
Uitaţi şi de-ai voştri fii,
Cu memoria zvârlită
La gunoiul celor vii!

poezie de Petrică Conceatu din Facebook, 16 septembrie 2020 (16 septembrie 2020)
Adăugat de Petrică Conceatu
Votează! | Copiază!