Se clatină Crucea sub bocet de mamă
Nu-s demnă, la Crucea-nălțată-n durere,
S-ating niciun cui sau vreo pată de sânge,
E-acolo un loc unde ura nu piere
Și ochiul închis care vede și plânge.
Înscrise în rană stau slovele sfinte
Și-o lume întreagă, păcatele-și lasă
Pe Crucea, ce doarme în pat de morminte,
Din care un fluviu de sânge se varsă.
Un înger își frânge o aripă-n două
Și ninge cu pace pe dalta păgână,
E soare deodată cu luna cea nouă,
Când moartea, reqviem, lui Iisus îi îngână.
Se clatină Crucea sub bocet de mamă,
Piroanele-și lasă în carne rugina,
Un scâncet inundă o lume cu teamă:
-Păcatul e-n mine și-a noastră e vina!
Purtăm toți pe frunte, coroană cu ținte;
Așa ne e scris, de când lumea-n destine
Pe Crucea Lui sfântă, e încă fierbinte
Iubirea de oameni, de tine, de mine.
La Crucea de lemn, putrezită de vreme
N-avem pașapoarte și-nalte hotare
Opresc rugăciunea din false poeme,
Când jertfa de sine-i povară prea mare...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Violetta Petre. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.