Mai ştii? Ea bate!

Mai ştii? Ea bate!
Şi a bătut mereu,
De-a valma-nvălmăşită
în paradoxul meu,
Cuminte, ne-ntrebată,
şi fără de-ntrebări,
Mai mult o acoladă'n,
retorice mirări.

Catalogări străine,
din colţuri-diametru,
Îmi mai frământă'n gânduri
săracu' aritmometru,
Dar bate, neştiută,
c-aşa a fost să fie,
N-am vrut din sentimente
să-ţi fac amfotonie.

Pulsează cu emoţii
şi-o teamă, din trecut,
Deşi pe-o amintire,
semnat-am constitut,
E-un catalog aritmic,
strigat conştiincios
Dintr-un destin amarnic,
şi-atât de belicos.

Cu ochii-nchişi ascult!
Bătaia-mi pe secundă,
Şi inima-mi respiră!
Constantă şi profundă
Aceeaşi gâlgâire,
prin vasele sangvine
Ce-mi curge în cascade,
strivindu-se de mine.

În cutele-firide,
ce-apneea mi-au ascuns,
Tăcut-am respiraţii!
Un veac parcă s-a scurs.
Mi-e inima zvâcnire!
Mi-e freamăt, palpitare,
Roşeşte când iubeşte!
În casta-i sublimare.

Mai ştii?! Ea bate!
Şi încă, va mai bate,
Redecorată-n fapte,
mereu reonorate,
E drept că-mi locuieşte,
în piept-captivitate,
Dar sufletu'mi stă cerber,
pe sfânta-i castitate.

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Votează! | Copiază!