în veci pierdută
recunosc
sunt pe piscul
prăpăstiei emoționale
la un pas de-o alunecare
spre golul pântecului
gol de care nu mă mai tem
atât de tare
ca de răsuflarea ta
pe care o simt
coloană sărutului surpat
clădită ca și cum
gâtul meu ar fi baza
buzelor tale
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.