în veci pierdută

recunosc
sunt pe piscul
prăpăstiei emoționale
la un pas de-o alunecare
spre golul pântecului
gol de care nu mă mai tem
atât de tare
ca de răsuflarea ta
pe care o simt
coloană sărutului surpat
clădită ca și cum
gâtul meu ar fi baza
buzelor tale

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Votează! | Copiază!

Distribuie

 

Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.


Comentariu

Numele (obligatoriu)

Adresa de e-mail (nu e publicată, este important să fie scrisă corect)

Dacă ai cont în Forum, este valabil și pentru comentarii sau alte facilități. Autentificare »

Comentariul trebuie să aibă un ton civilizat și să se refere la subiectul citatului, altfel va fi șters. Pentru mai multe informații despre criteriile pe care trebuie să le respecte comentariile, citiți Regulamentul.

Pentru a discuta despre alte lucruri decât cele care respectă tematica acestei pagini, se poate deschide un subiect în Forum.


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Discuții similare în Forum

Mai multe în Forum »

Fani pe Facebook